I. Cuvânt introductiv.

         Pe cale neoficială şi cu totul întâmplător, am citit acest proiect care nu ştiu din iniţiativa cui a apărut, dar care mă oripilează sub toate aspectele, îmi repugnă total şi  în cele de mai jos am să mă justific.

         Mă numesc Ungur Horia Adrian, dom. în Satu Mare str. Coşbuc nr. 44 şi prestez avocatură, numai avocatură, de la absolvire, din anul 1972.

         Este limpede – pentru orice om de bună-credinţă, participant direct sau indirect la înfăptuirea actului de justiţie – că prin aşa zisul „Pachetul de legi ale reformei în justiţie” nu s-a făcut nici o reformă; că Doamna Monica Macovei a reuşit să arunce în ochii „Europei” o mână de praf care le-a  înceţoşat privirile europenilor de au văzut, în acelea ce s-au făcut, ca fiind o reformă cu care să batem pas de defilare înspre ţările civilizate. Actul de justiţie este în acelaşi mâini, cercetarea penală este efectuară de aceiaşi, trimiterile în judecată la fel, iar hotărârile judecătoreşti vor fi identice celor dinaintea acestei in „reforme”.

         De fapt, dacă analizăm cu obiectivitate modificările (chiar şi numai în procedura civilă) vom constata că de fapt nu am progresat, ci am mers înapoi:  ne-am întors la reglementările, atât de hulite la vremea respectivă, ale fostului Ministru Stoica.

         Şi o altă constatare prioritară: ceea ce nu au reuşit cripto comuniştii „pesedişti” - să confecţioneze „avocatul de afaceri”- reuşesc, iată, liberalii făcuţi din acelaşi aluat, să distrugă de tot această profesie. Cu această lege vor prostitua de aşa manieră instituţia apărării încât ceea ce astăzi spun tinerii judecători – învăţaţi la înalta şcoală a magistraturii – cu o jumătate de gură la şuete şi cafele (: - Dacă nu ar fi avocaţii am putea judeca mai bine şi mai repede) rămâne o mică glumă: de acum toţi juriştii sunt avocaţi, dar avocat nu va mai fi nimeni … nici nu mai este nevoie.

         După peste 33 de ani petrecuţi la bară îmi arog, prin prezenta, dreptul de a mai încerca salvarea profesiei căreia îi sunt mucenic:

- Nu degradaţi profesia de care poate şi voi veţi avea nevoie, voi sau rudele voastre, părinţii, copii, unchii, nepoţii, mătuşile şi verii voştri, vor apela la serviciile unui avocat creat acum în mod barbar prin metode sălbatice, fără nici o selecţie prin simpla înzestrare în condiţii (Vorba lui Gigi Becali : „aşa cum se face acuma”.) obscure, cu o diplomă de licenţiat.

         Sunt magistraţi care nu au ce căuta în această profesie; sunt notari publici compromişi cu nenumărate contracte ce fac obiect de cercetare penală, sunt avocaţi cu atitudini reprobabile în viaţă şi la bară, în raporturile cu justiţiabilul şi cu organele de colaborare; se practică o avocatură clandestină pe nenumărate planuri iar cei chemaţi să o stăvilească, magistraţii, se fac că nu observă; excepţiile de nelegală reprezentare sunt respinse una după alta; nimeni nu face şi uneori nu poate face nimic. Curios lucru după ce loveşte cu cizma în profesia de avocat, bate apoi la uşa ei spre a fi primit, iar foştii lui colegi admit cereri după cererii într-o veselie şi solidaritate prost înţeleasă.

Executorii judecătoreşti nu pun în executare sentinţe numai dacă vor, dar nici nu restituie onorariul încasat, iar instanţa respinge acţiunea în pretenţii formulată contra lui.

Nu există un  organism care să aibă un control asupra acestor aspecte care pun o încărcătură suplimentară peste stresul vieţii cotidiene.

Iată o parte din caracteristica, tabloul şi  imaginea justiţiei care îl fac pe cetăţeanul de rând să nu aibă încredere în justiţie, care mă determină şi pe mine să spun că nu este reformă ce s-a făcut.

Acum se pregăteşte o ultimă dar grea lovitură justiţiei prin acest proiect, simulacru de lege, de reorganizare a profesiei de avocat pe care doresc să îl combat cu toată puterea.

II. Câteva păreri de reformă în justiţie.

         1. Avocatura trebuie să fie o profesie liberală, dar nu libertină, o profesie râvnită şi accesibilă celor bine pregătiţi profesional; avocatul trebuie să fie un membru al societăţii respectat, respectabil şi de încredere; cu cât avocaţii sunt mai bine pregătiţi cu atât mai bună este şi judecata. Avocatura nu trebuie să fie lada de gunoi a Ministerului de justiţie cum ani de zile a fost în vremea comunistă: toţi cei sancţionaţi din justiţie ori administraţie erau „aruncaţi” în avocatură.

         2. Accesul în profesie este la îndemâna absolvenţilor de drept cu o minimă medie şi nu poate fi fără nici un control; candidatul trebuie să răspundă inclusiv unui examen psihologic şi chiar psihiatric.

         3. Magistratul şi notarul nu trebuie să fie nici ei doar absolvenţi de facultate ci un fost avocat cu vechime de 10 ani; atunci doar, este posibil să aibă atât experienţa profesională cât mai ales de viaţă, în egală măsură  necesare profesiei. Deci faceţi ca profesia de avocat să fie şcoala de pregătire a celor ce urmează să dispună de destinele cetăţeanului ajuns în instanţa civilă ori penală.

         4. Intrarea în magistratură, notariat şi avocatură trebuie să fie supravegheată aprobată de A.M.A.N. (Asociaţia Magistraţilor, Avocaţilor şi Notarilor), organ de conducere alcătuit din reprezentanţi aleşi în Congres unic. AMAN, admite şi exclude promovează şi sancţionează, înlocuieşte CSM

         5. Nu este posibil să îl numeşti avocat inclusiv pe executorul judecătoresc,lipsind astfel nu doar de individualitate dar şi de substanţă profesia de avocat ?

         6. Bulgaria a exclus 600 de magistraţi, reuşind să facă reformă în primul rând umană, strict necesară unei reforme reale. La noi se putea apela în condiţii de respectare a veniturilor la marea masă a avocaţilor cu vechime pentru a trece în magistratură şi a contribui la reformă. Nici nu s-a gândit nimeni la aceasta din cauza preconcepţiei :avocaţii sunt corupţi fără a se întreba nimeni: pe cine au corup ei ca să primească acest calificativ ? Această trecere ar urma să se facă condiţionat şi de recomandarea Baroului sau a AMAN, mai sus definit.

         7. Desigur că şi consilierii juridici trebuie să poată deveni avocaţi şi magistraţi şi notari. Acest lucru poate fi făcut numai de cei cu media de absolvire 9, iar cei sub această medie numai cu examen de admitere.

         8. Numai avocaţii şi numai în robă pot susţine în faţa instanţei o cauză civilă sau penală. Nu trebuie să existe alte modalităţi de a se reprezenta în instanţă un subiect de drept decât aceea pe care o asigură avocatul: angajat, numit din oficiu ori cu apărare gratuită şi onorariu în sarcina părţii adverse dacă aceasta cade în pretenţii. Atunci se va obţine o adevărată solemnitate a dezbaterilor, atunci vor dispărea aceste forme de avocatură clandestină care în numele unei democraţii prost înţelese (am numit Comisariatul pentru o Societate Civilă şi tot felul de SRL-uri) care spoliază oameni şi instituţii.

         9. Aspectele de neconstituţionalitate ce degajă din conţinutul acestui proiect de lege abundă şi le las pe seama altora să le analizeze.

                                                                           Av. Horia-Adrian Ungur