Cazul Feri

C ă t r e

INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI

Satu Mare

Ad dos. nr. 7328/2006

Subsemnatul, ŞIKET FRANCISC, învinuit pentru abuz în serviciu în cauza care face obiectul dos. cu nr. de mai sus, prin avocat depunem prezentele

O B I E C Ţ I U N I

la expertiză şi modul de desfăşurare a cercetării penale

pe care vă rugăm să îl aveţi în vedere şi indubitabil să faceţi propunerea de a nu se începe urmărirea penală în cauză pentru următoarele

motive

I. Cu privire la Ordonanţa nr. 287/VIII/1/2004 din 22 08 2005.

Actul procedural în discuţie este consecinţa pe de o parte a supunerii faţă de „nişte veniţi din Bucureşti” care în loc să se bucure că nu au fost cercetaţi şi trimişi în judecată ei pentru abuzul de a distruge o Cooperativă, fără debite cu rezultate bune în comparaţie cu alte instituţii similare din ţară, insistă (pentru a scăpa implicit de acuza de denunţare calomnioasă) orbeşte în calificarea ca infracţiuni a unor fapte fără semnificaţie juridică.

Pe de altă parte ordonanţa criticată de noi, este consecinţa neaprofundării actelor normative care guvernează activitatea Cooperaţiei de Credit din România şi confuziei voit făcută de către „cei veniţi din Bucureşti” (care, ca buni şahişti, pentru a se apăra atacă) şi acceptată din culpă juridică de către procurorul instrumentator. Activitatea Cooperaţiei de Credit din România este reglementată de OUG nr. 97/2000 aprobată de L. nr. 200/2000. Acesta este sediul materiei.

Din această perspectivă, este strict necesară o analiză de amănunt a ordonanţei nr. 287/P/2004 din 26 10 2004, cu toate capetele ei de admitere a plângerii formulată de Creditcoop Casa Centrală pe care cu slăbiciune o admite procurorul şi dă organului de cercetare penală dispoziţia de a cheltui bani cu o expertiză care nu poate fi acceptată de nici un adevărat jurist.

a. Prima chestiune este aceea a legitimării: ce mai avea de căutat şi ce interes juridic a dovedit Morar Adrian, preşedintele venit din Bucureşti în 2005 când i se acceptă şi admite plângerea, cătă vreme Cooperativa de Credit Sătmăreana era sub procedura lichidării deja de 2 ani de zile; o primă întrebare. Răspunsul este identic celui pe care noi înşine l-am primit din partea Î.C.C.J. Bucureşti când s-a admis excepţia lipsei calităţii noastre procesual active.

Mai mult, între Cooperativa de Credit Sătmăreana Satu Mare şi Creditcoop Casa Centrală s-a încheiat Contractul de afiliere nr. 666/26 04 2002 în al cărui cap. 4 art. 6 scrie textual „încetarea contractului are lor în situaţia în care la Cooperativa de credit intervine dizolvarea, fuziunea, divizarea, lichidarea. Deci orice raporturi dintre cele două instituţii, Coop. de Credit Sătmăreana şi Creditcoop Casa Centrală, au încetat prin adoptarea Hot. Nr. 12 din 06 05 2003 care declanşează procedura de lichidare.

b. Cercetarea modului de vânzare a „unui imobil cu încălcarea normelor legale” şi admiterea plângerii contra scoaterii de sub urmărire penală este din capul locului o eroare. Aşa cum am mai arătat, în memoriul anterior trimis Dv. şi pe care ăl susţinem integral şi facem cuvenita trimitere la el, Şichet Francisc nu a fost nici funcţionar şi nici funcţionar public, ci administrator ales de Adunarea Generală a unei societăţi cooperatiste private, deci nu poate fi subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu.

Vânzarea activelor - conf. Art. 59 din OUG 97/2000 – este atributul conferit în exclusivitate Consiliului de Administraţie al Cooperativei; Creditcoop poate interveni numai în cazul în care face obiect al înstrăinării 1/5 din valoarea contabilă a activelor Cooperativei (art. 59 lit. J alin 2 din OUG 97/2000). Cu toate acestea, pentru mai mare siguranţă, dar fără efect juridic în planul acţiunii de vânzare, s-a cerut „avizul” şi nu acceptul şi nici aprobarea , avizul s-a dat; mai mult, s-a avizat şi acordarea creditului în vederea acoperirii preţului de vânzare; la valoarea respectivă. A se vedea adresele Creditcoop nr. 1373/25 10 2001 şi nr. 2650/04 12 2002. Este deci un neadevăr atât ce susţin (dacă aşa susţin autorii plângerii) cei din Bucureşti, cât şi ordonanţa care pe de o parte ignoră faptul că acelaşi Parchet de pe lângă Tribunalul Satu Mare în dos. nr. 234/P/2000 a dispus n. u. p. legat de acest capăt de acuză iar pe de altă parte că „acordul Creditcoop Casa Centrală privea doar vânzarea imobilului şi nu se referea la preţul de vânzare”. Tot ce se spune, deci despre valoarea de vânzare a imobilului din Viile Satu Mare este neavenit : nimeni în afara Adunării Generale nu poate contesta hot. Consiliului de Administraţie legat de desfiinţarea unui punct de lucru al Cooperativei (art. 32 lit. i OUG 97/2000).

Potrivit art. 59 din OUG 97/2000 „Administratorii pot face toate operaţiunile certe pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate” deci nu cu avizul nici cu acceptul şi nici cu aprobarea Creditcoop. Fără alte comentarii.

c. Cât priveşte actul normativ care guvernează activitatea Cooperaţiei de credit din România nici o îndoială nu este în faptul că OUG 97/2000 aprobată prin L. 200/2002 este sediul materiei; şi nici de cum L. nr. 58/1998 privind activitatea bancară. Dar primul procuror a fot indus în eroare tot de către „Cei din Bucureşti” invocând articole dintr-o lege care nu operează în speţă, deoarece L nr. 58/1998 în art. 2 spune „ prezenta lege se aplică băncilor, persoanelor juridice române constituite ca societăţi comerciale precum şi sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine”. Confuzia ar putea fi făcută, prin invocarea art. 90 din lege care spune că „ instituţiile, altele decât băncile (CEC, Cooperativa de credit etc.) îşi vor adapta legislaţie în mod corespunzător” ceea s-a şi făcut prin OUG 97/2000 şi unde nu se face nici o precizare privind „suspendarea ori nesuspendarea retragerii avizului ori autorizaţiei” ceea ce înseamnă că se aplică dreptul comun.

Pentru aprofundare şi argumente suplimentare, facem trimitere la M. of. partea I nr. 345/21 05 2003 prin care B.N.R. hotărăşte retragerea autorizaţiei de funcţionare în baza OUG 97/2000 art. 89 lit. c iar în art. 3 din Hot BNR spune: „prezenta hotărâre poate fi contestată la Consiliul de Administraţie al B.N.R. în termen de 15 zile (ceea ce noi am şi făcut) potrivit art. 202 din OUG 97/2000. Dacă avea de spus că este executorie fără considerare la contestaţie ar fi spus-o. Deci corect s-a apreciat iniţial prin adresa nr. 462/P/ 26 oct.2004 sub semnătura aceluiaşi Prim procuror Radu Gal că „ Cooperativa de Credit „Sătmăreana” Satu Mare a funcţionat legal până la pronunţarea Î.C.C.J. din 22 ian. 2004.

Dar chiar dacă am ignora hotărârea instanţei supreme, contestaţia şi recursul, vom face un alt raţionament pentru a demonstra că : „continuarea activităţii după numirea lichidatorului a fost legală. Potrivit art. 226 din OUG 97/2000 „până la preluarea funcţiei de către reprezentanţii lichidatorului, administratorii îşi continuă mandatul”. Coroborat cu art. 227 alin. 2 din acelaşi act normativ „actul de numire a reprezentanţilor lichidatorului, precum şi orice act ulterior, care aduce schimbări în persoana acestora, vor fi depuse la ORC, împreună cu semnăturile acestora pentru a fi înscrise îndată şi publicate în M. of. partea a 4-a; alin. 3 „numai după îndeplinirea formalităţilor de la alin 2 reprezentanţii lichidatorului vor putea începe operaţiunile de lichidare. Potrivit art. 227 alin. 3 din OUG 97/2000 „ în urma publicării în M. of. nici o acţiune nu se poate exercita pentru organizaţia cooperatistă de credit sau împotriva acesteia decât în numele lichidatorului ori împotriva lui.

La data de 14 aug. 2003 în M. of. nr. 1891/14 08 2003 Creditcoop publică Hit. Nr. 12/06 05 2003 prin care hotărăşte lichidarea cooperativei şi numeşte lichidator invocând aceleaşi articole din lege.

Deci când putea fi instalat lichidatorul ? ; când cooperativa şi administratorul ei îşi încetează activitatea ? ; de când actele şi faptele administratorului sunt – din perspectiva acestor reglementări legale – ilegale ? cine a comis un abuz de putere de funcţie şi de serviciu ? PREŞEDINTELE CREDITCOOP ŞI CONSILIERUL SĂU JURIDIC ŞI LICHIDATORUL, care l-au izgonit pe preşedinte din sediu la data de 13 iunie 2003 ceea ce puteau face numai la data de 14 aug. 2003. Plângerea noastră penală contra celor de mai sus, în acest sens nu ştim cum a fost soluţionată. Ei au încălcat legea dar Şichet Francisc este învinuit şi hărţuit :. în ajunul ultimelor două sărbători de Crăciun îi bat la uşă 2 poliţişti care în invită la Poliţie.

Curios lucru cum Adrian Morar, preşedintele Consiliului de administraţie al Creditcoop a uitat ce a scris şi semnat în „Normele privind dizolvarea şi lichidarea cooperativelor de credit din reţeaua Creditcoop” art. 14, în care textual este scris acelaşi lucru mai sus citat.

d. Privind „înregistrările contabile nereale în contabilitate şi prezentarea unui bilanţ nereal”, pentru care, de asemenea, primul procuror admite plângerea şi cercetarea penală este reluată, putem afirma din nou că se află cel puţin în dublă eroare : prima constă în aceea că preşedintele Cooperativei nu întocmeşte, nu înregistrează şi nu semnează nici un act contabil; el are personal contabil autorizat şi firmă de audit cu certificat, el semnează numai ca oricare administrator din cei 5. A doua greşeală sau ignoranţă constă în faptul că în bilanţ nu este nimic ascuns iar acul respectiv este vizat de Preşedintele şi contabilul şef al Creditcoop, ca atribuit al Casei Centrale reglementat în art. 5 lit. b din Contractul dintre cele două instituţii.

Să vii să spui că ceea ce ai aprobat şi poartă semnătura ta, potrivit obligaţiei ce o ai şi pentru care încasezi un comision consistent din veniturile cooperativei şi din care tu ei salariu, este nereal, constituie o auto incriminare evidentă.

Presupunând însă că acel cont nr. 471 discutat şi disputat în expertiza contabilă efectuată „la comanda Creditcoop” şi de către persoana Creditcoop, avem a arăta următoarele:

1.Contul respectiv şi modalitatea de contabilizare au constituit o practică generală în reţeaua Creditcoop, verificat an de an de revizorii şi inspectorii Creditcoop, de controalele Finanţelor locale şi constant considerată o „eroare de contabilizare”. O eroare poate fi oricând corectată printr-o altă înregistrare. Eroarea nu este faptă cu intenţie (şi, mai mult, nu este comisă de şeful instituţiei), nu este o ilegalitate.

2.Esenţial este că nu a produs pagube imputabile. Poate spune cineva că este infracţiune, comisă de preşedinte, ceea ce el nu a întocmit şi înregistrat personal?

3. Dimpotrivă s-a vărsat impozit pe profit suplimentar la stat suma de 109 milioane lei. A cerut oare lichidatorul restituirea acestui impozit vărsat în plus?, a avut lichidatorul ca obiectiv să salveze cât se poate banii cooperatorilor?. Credem că NU de vreme ce învinuitului, ca membru al cooperativei, nu i s-a restituit nimic; nici măcar fondul social ori garanţia părţilor sociale etc. Cât timp vor tăcea membrii cooperatori, victime ale acestui „FNI la Satu Mare” nu se ştie.

e. Cât priveşte „repartizarea unui număr mai mic decât cel real, fără a se face o expertiză financiar contabilă”, în afara faptului că aserţiunea este total „afară din realitate”, şi că se vorbeşte de cu totul altceva decât specificul activităţii este de amintit că i se impută preşedintelui că a declarat numărul de cooperatori mai mic cu trei. Deci ori a sustras cei trei membri şi i-a dus acasă la el, ori dimpotrivă nu a putut opri retragerea între Poiana Codrului şi Satu Mare a 2-7 membri. Realitatea este că potrivit art. 5 din OUG 97/2000 Cooperativa se constituie dintr-un număr variabil de membri. Evidenţa lor şi numărul lor are doar efect statistic: în fiecare clipă se înscriu şi se retrag deci la un moment dat, pe raza unui judeţ, pot fi în actele lunii trecute un număr dar în realitatea lunii acesteia mai mulţi, ori mai puţin. În contabilitate nu este evidenţiat numărul de membri.

Faţă de cel de mai sus afirmăm că tot ce se petrece în acest dosar şi faptul că „din Crăciun în Crăciun” învinuitul este invitat la poliţie, să ia act de o anumită trezire din somn a celor ce se fac că cercetează deoarece după ce i se cer învinuitului obiective pentru expert îi sunt refuzate, respinse, este o veritabilă hărţuială iar expertiza conţine chestiuni irelevante din punct de vedere juridic, penal.

II Cu privire la expertiză

Contestăm deci întreaga expertiză şi ne referim la câteva chestiuni mai eclatante.

A. În contextul dis. art. 59 din OUG 97/200, ignorat total de tandemul de experţii contabili, Administratorul nu dă socoteală decât în faţa Adunării Generale nici pentru cumpărarea de necesar de birotică nici pentru vânzarea lui şi nici pentru asigurările de risc ale preşedintelui.

Repetăm, Casa Centrală nu are gestiune comună cu Cooperativa deci de plano acesteia nu i se putea produce nici un prejudiciu dar în contextul de mai sus nici Cooperativei nu i s-a cauzat nici un prejudiciu. Dacă vom lua numai contractul de asigurare pentru risc încheiat cu As. „Nederlanden” în val de 50.850.000 lei considerat de expertiză prejudiciu, el avea ca beneficiar al riscului, Cooperativa de Credit. Lichidatorul a şi încasat beneficiul aferent, în loc să observe un câştig pentru cooperativă din cauza grabei şi a ne citirii contractului consideră aceasta o pagubă. Şi un elev în clasa 3-a ar observa eroarea.

B. Restituirile de depozit membrilor, la cererea lor, este considerată de experţi tot prejudiciu adus Creditcoop; este total aberant.

C. Acordarea de credite şi celelalte operaţiuni comerciale invocate şi imputate după retragerea autorizaţiei a fost discutată la punctul C de mai sus.

D. Inclusiv obiectivele de expertiză cât şi punctul de plecare în analiza faptelor puse în sarcina învinuitului sunt eronate: subisp. Popan Mihaela din cadrul I.P.J. Satu Mare Serv. Cercetări Penale, nu face distincţia între persoane fizice şi juridice, Trecând peste faptul că aplică legea bancară, inoperantă regimului juridic al Cooperaţiei, şi se trimite la art. 74 din L. nr. 58/1998 care se referă la persoane fizice în loc de art. 109 din aceeaşi lege care se referă la persoanele juridice. Mai mult referindu-se inclusiv la OUG 97/2000 art. 283 care se referă la săvârşirea de către persoanele fizice… constituie tot o eroare deoarece operaţiunile încriminate de acordare de credite sunt ale persoanei juridice conchidem că întreaga cheltuială tot efortul şi strădania, experţilor este inutilă şi neavenită.

E. Dacă se folosesc de legea bancară inoperantă raporturilor Cooperaţiei este greu de înţeles de ce se sare peste art. 72 din L. nr. 58/98 care spune textual: „Sancţiunile prev. La art. 69 se prescriu în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei”.

Ceea ce scapă expertizei şi constituie un punct esenţial decurgând din normele general valabile în domeniul reorganizării şi lichidării este răspunsul la întrebarea: s-a înscris Creditcoop la data începerii lichidării pe lista creditorilor cu sumele de 3,5 miliarde lei ? Dacă nu s-a înscris pe lista respectivă cu nici o sumă iar lichidarea este închisă mai poate pretinde Creditcoop vreo sumă ? Categoric NU.

Dacă expertului nu i se conferă obligaţia de a avea în vedere şi obiectivele noastre, CEEA CE SOLICITĂM CU FERMITATE, revenind la respingerea lor de plano, ceea ce este pe de o parte ilegal iar pe de alta o încălcare a dreptului la apărare şi ignorarea patrimoniului instituţiei înfiinţată şi dezvoltată de către învinuit cu activitate profitabilă de peste 10 ani de zile, aşa cum este ea întocmită nu poate conduce la acuzare legală.

Celor de mai sus adăugăm în final următoarele : potrivit art. 43 din OUG 97/2000 „Hotărâre luate de Adunarea Generală sunt obligatorii pentru toţi membri cooperatori chiar Dacă nu au luat parte la Ad. Gen sau au votat împotrivă…Art.44, „o hot. a Ad. Gen. poate fi atacată în justiţie în termen de 15 zile în de la data publicării în M. of. … Creditcoop a atacat vreo hotărâre a Adunării Generale a Cooperativei de Credit „Sătmăreana” Satu Mare ?

Toate situaţiile financiare lunare şi bilanţurile , vizate şi aprobate de Creditcoop au fost publicate în M. of. Cine este în joc şi cine în afara lui ? Urmează ca cineva (până acum dosarul s-a plimbat pe mesele a cel puţin 5 lucrători) din cadrul Poliţiei Satu Mare să se pronunţe.

Îi dorim succes în corecta interpretare a legii şi aplicarea ei legală şi temeinică transmiţându-vă consideraţiile noastre sincere.

În ataşament :

1. Dec. nr. 207/22 01 2004 a Î.C.C.J. Bucureşti.

2. Contractul de afiliere al Coop. Satu Mare la Casa Centrală.

3. OUG 97/2000.

4. Adresa Creditcoop nr. 1373/26 10 2001 de avizare a vânzării

5. Adresa Creditcoop nr. 2650/04 12m 2002 de aviz credit şi implicit preţului.

6. M. of. 1891/14 08 2003.

7. Plângerea penală împotriva celor 3 „veniţi din Bucureşti”.

8. Normele Creditcoop privind dizolvarea li lichidarea.

9. Ultimul bilanţ contabil care conţine şi contul 471, vizat de Creditcoop.

10. Hot. Nr. 12/06 05 2003 a Creditcoop.

Acelaşi UHA