Dau denumirea de faţă scurtei intervenţii şi cred că voi reveni cu detalii despre fondul actului de justiţie, privind acest proces civil care încă nu este finalizat; voi păstra această identitate a cazului, numerotând în continuare.

            Câteva explicaţii : deoarece în motivarea unei hotărâri judecătoreşti în mod evident magistratul a scris minciuni, adică a scris că este alb ce de fapt este negru, mă obliga interesul clientei, pe care o apăr, să fac ceva. Şi am făcut o cerere.

Nu mă interesează aici de ce a minţit judecătorul, nici nu este treaba mea, mă interesează ca să fie constatat actul injust şi să se ia o măsură care să poată deschide părţii calea spre aplicarea art. 322 punctul 4 teza finală din C. de proc. civ. (introdus prin legile reformei în justiţie) care spune „…un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă” în care caz hotărârea poate fi revizuită.

După expedierea cererii  respective, în numele clientei mele la C.A. Oradea care a înregistrat-o ca revizuire şi a fixat termen de judecată, am avut surpriza să mi se solicite un referat de către Decanul Baroului la o sesizare adresată de ASOCIAŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR ŞI INDEPENDENŢEI  JUDECĂTORILOR ORADEA al cărui conţinut în redau cuvânt cu cuvânt şi în mod fidel.

„Domnului Valeriu Bancea, Preşedintele Colegiului de Conducere al Baroului Satu-Mare Stimate domnule preşedinte, Subscrisa ASOCIATIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR SI INDEPENDENTEI JUDECĂTORILOR vă înaintează o copie a cererii formulate de dl. av. Horia Adrian Ungur, în calitate de reprezentant al intimatei J.I. (n.n. evit să dau numele întreg) în dosar nr. 2320/2005 al Curţii de Apel Oradea, rugându-se să analizati dacă modul de formulare al acesteia se înscrie în limitele redevenţei şi a conduitei  ce se impune oricărui cetăţean care se adresează justiţiei. Cu consideraţie Jud. Dana Gârbovan Preşedinte A.A.D.I.J.”

Nu am să mă ocup de enormele greşeli de concepţie, de gramatică, de ortografie şi de articulaţia verbelor de faptul că legea de organizare a avocaturii este publică iar funcţia decanului  este cunoscută de „orice cetăţean”, greşeli impardonabile pentru un magistrat, greşeli care îl descalifică de-a dreptul. Mă voi referi la o chestiune de principiu ce se desprinde din conţinut: modul de adresare al cetăţeanului către justiţie, trebuie să fie reverenţios. Am deschis imediat dicţionarele să mă lămuresc: reverenţă înseamnă în limba română compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, temenea.

Iată deci, dragi contribuabili: cei pentru salariile cărora plătiţi impozite vă cer să veniţi în faţa lor cu plecăciune, să le aduceţi plocoane, să faceţi una două sau chiar trei mătănii şi să nu uitaţi să le faceţi complimente, chiar şi atunci când ei nu spun adevărul (ca să nu spun că mint) în motivarea unei hotărâri judecătoreşti ce o aşteptaţi de la domiilelor.

Deci nu cu demnitate, respectabilitate şi ţinută morală şi decenţă ci cu reverenţă să vă apropiaţi de justiţia română care a trecut examenul reformei.

                                                                                              Acelaşi UHA.

PREZENTAREA

unor idei în susţinerea reînfiinţării

Asociaţiei Magistraţilor şi Avocaţilor din România (A.M.A.)

Nici practicienii dreptului şi nici doctrinarii, teoreticienii de la catedrele de drept din România, ori din cercetare, nu spun că în Justiţie s-a realizat cu adevărat o r e f o r m ă cu care să putem spune că accedem la un loc onorabil în rândul statelor civilizate şi că cetăţeanul, acela care de fapt subvenţionează justiţia, la care îi este tot mai des şi pe tot mai multe căi îngreunat accesul, este mulţumit.

Vom încerca o enumerare, act de grea şi mare responsabilitate, la elaborarea căruia se va mai lucra şi veţi contribui, a aspectelor care înlăturate, şi altele înfăptuite conduc spre o reformă efectivă în justiţia română. Este necesară în primul rând prin constatarea carenţelor existente şi apoi prezentarea rezolvărilor ce se pot obţine prin A.M.A. Desigur că nu este o prezentare exhaustivă, ci este doar un punct de plecare în pregătirea unei expuneri de motive care să fie de natură a susţine în faţa tuturor piedicilor, ideea necesităţii naşterii acestui organism profesional decizional şi cu iniţiativă legislativă în organizarea justiţiei; Este vorba de o investiţie moral profesională de mare interes la care veţi participa.

1Nu este de conceput o reformă, fără atragerea în conducerea Justiţiei a avocaţilor. Locul şi rolul lor în justiţie trebuie recunoscut şi regăsit într-o legislaţie comună. Avocatura trebuie să devină unica antecameră a magistraturii.

Exemplific:

Devine magistrat, (nu va exista magistrat stagiar) la cerere, numai un avocat cu o vechime de 10 ani neîntrerupţi în profesie; cu 5 recomandări. Acestea se eliberează: de către Barou una; de către 2 avocaţi cu vechime de 20 de ani în profesie şi de către 2 judecători cu 10 ani vechime. Dosarul cu actele respective şi cele personale ale candidatului, se depun la Consiliul Superior AMA (înlocuitorul actualului C.S.M.) care publică lista candidaţilor în M. of. iar timp de 30 de zile de la publicare cetăţenii interesaţi pot formula opoziţie, care pentru a fi avută în vedere se va susţine argumentat la data discutării cererii candidatului.

Este avocat stagiar absolventul de facultate care are media generală peste 9 a optat pentru intrarea în profesie în timp de 2 luni de la obţinerea licenţei anexată unei cereri. Ei fac stagiatura 2 ani în baroul din raza de domiciliu, în corpul avocaţilor stagiari îndrumat de membrii consiliului baroului cu concursul maeştrilor barei, (titlu acordat în condiţii şi în cadrul care aici nu ne interesează) fără a fi obligat candidatul în profesia de avocat să-şi „caute” un îndrumător.

Cred că s-a demonstrat faptul că magistraţii foşti avocaţi sunt mai buni profesionişti – cu mici excepţii – dar invers ba.

Examenul de definitivat se organizează de către A.M.A., local sau teritorial.

2. Atât de o parte cât şi de alta a barei se comit voit sau nevoit grave erori a căror eradicare nu poate fi găsită acum decât într-o soluţie dată în căile de atac şi oricât de multe şi de grave ar fi erorile ele nu conduc la nici o măsură de repetare a lor în sistemul actual; iar A.M.A. este în măsură să le sancţioneze, ea numeşte şi revocă magistratul, şi tot AMA poate aplica sancţiuni avocatului.

3. Există acte de judecată date, cu rea-credinţă şi gravă neglijenţă, (art. 322 punctul 4 teza finală C. proc civ.) ori în slujirea unui interes ocult, ori prin corupţie (sunt naivi cei care cred că nu se ştie cine influenţează judecătorii, cine sunt cei de duc plicurile, dar nu li se poate face nimic acum, „hoţul neprins e negustor cinstit”), cu grave prejudicii asupra autorităţii justiţiei iar singura măsură la îndemână la ora actuală fiind recursul, ca ultimă cale de atac s-a dovedit neîndestulătoare. C.S.M. face constant referire în mod automat steril şi neimplicat la „independenţa judecătorului”.

Principiul rolului activ al judecătorului trebuie scos în afara legii; judecătorul este „arbitru” el nu trebuie să fie „jucător”. A.M.A. poate avea iniţiativa legislativă prin care şi alte aspecte similare pot fi înlăturate din procedura de judecată.

4. Se petrec de o parte şi de alta a barei acte şi fapte ce aduc, în şedinţele publice de judecată, gravă atingere imaginii justiţiei, atac la persoană, lipsă de respect obligatoriu, comportament nereconciliabil, prea des provocare de la masa judecătorului şi nu există cadrul, locul şi posibilitatea unei îndreptări C.S.M. n u i-a măsuri; prăpastia creată de regimul comunist între taberele avocaţilor şi a magistraţilor se adânceşte continuu şi nepermis de evident. Prin unirea în cadrul A.M.A. a acestor tabere dispare ruptura deoarece un grup provine din celălalt. A.M.A. va strânge rândurile în scopul comun al ridicării actului de justiţie la locul meritat.

5. O nesănătoasă atmosferă s-a stabilit în Palatul de Justiţie în regimul comunist (când avocatura era lada de gunoi a justiţiei), o stare de adversitate tocmai între cei care împreună fac actul de justiţie, s-a instalat în mod deliberat. O impresiei de superioritate cultivată la unii faţă de ceilalţi; vechimea vârsta şi experienţa în profesia de avocat sunt nevoite să-şi plece capul în faţa unei funcţii obţinute într-un sistem de selecţie şi numire eronat. A.M.A. va numi inclusiv magistraţii Î.C.C.J. pe care îi va avea în subordine.

Pentru o perioadă de 10-15 ani sau definitiv, va trebui eliminată inamovibilitatea magistratului. A.M.A. este în măsură să facă acest lucru.

6. O eronată selecţie (şi numiri pe căi oculte) face ca magistraţi care nu au ce căuta la masa judecătorului şi avocaţi care nu merită respectul pe care îl impune roba (pe care au dat bani grei) să desfăşoare activităţi specifice fără a exista posibilitatea întreruperii acestui mers. Ies la pensie magistraţi ori avocaţi care nu au fost niciodată ce s-au numit; asta în văzul cetăţeanului neputincios dar afectat.

7. C.S.M., după cum s-a dovedit, nu este în măsură să rezolve aceste neajunsuri.

8. Toate acestea şi multe altele, pot fi eradicate de A.M.A. prin consiliul său superior, cu atribuţiile ce vor fi stabilite prin statutul propriu, la redactarea căruia sunteţi chemat.

Redactor UHA